SUFLET ALB

Nu mi‐e de pagina mea
Că de tot, albă se va rupe…
Transparentă e cerneala pe care, cu suflet de chin
Am asternut-o!

O privire ți-am furat totuși
Și-o voi păstra la fel, senină
Să-mi mângâie tocul și mâna
Când voia să fie altcumva, pe lume!

O iluzie poate, ca să rămână
Măcar un zbor pe un ram,
O strângere de mână
Să fi fost, cel care ești cu mine fără cale de scăpare!

În alb să mă înec acum troian
Un lucru nu voi uita din cartea care ne- lega
Te-a speriat litera mată de înalt
Și ai trecut spre altă pagină mai departe!

©️ AnaMaria Dămoc