NOPȚI FURATE



Cresc turnuri de amintiri, creneluri întunecoase
Înconjoară iresponsabil patul,
Sincerele îmbrățișări înlănțuindu-le departe
Să fie ca plumb pe vasele de odată!

Treci mai departe prin măduva gândurilor
Dar nu mai pot lăsa chimia personală
Să fie favorabilă iluziilor dulci, dar deșarte
Peste pleoapele frematande.

Mereu voi zâmbi la sărutu-ți de nectar
Anotimp fantastic de explorat
Tocmai prin filele viselor lucide
La care m-am adaptat când m‐ai părăsit.

©️ AnaMaria Dămoc
13.10.2023

Lasă un comentariu

Un site web WordPress.com.

SUS ↑

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe